luni, 11 iunie 2012

Cum se reciclează un brad de nuntă

Brad de nuntă aruncat
Ieri dimineaţă, fiind zi de duminică, după ce mi-am făcut datoria cetăţenească de a vota, am dat pe la biserică.

Când am ieşit de acolo, pe la miezul zilei, soarele părea hotărât să topească tot ce atinge.

Pentru că nu mă simţeam prea bine, m-am gândit să stau pe bancă la umbră în spatele clădirii. Acolo, lângă bancă era aruncat un brad de nuntă.


Ce este şi cum arată bradul de nuntă.

În unele zone din ţară, (printre care şi Oltenia), atât la sat cât şi la oraş, există obiceiul pomului de nuntă. Acesta este un conifer împodobit cu panglici colorate din hârtie creponată, flori din acelaşi material, un măr, o creangă de busuioc şi două fire alăturate de aţă de culoare roşie şi albă - aceleaşi culori ca la mărţişor.


Bradul de nuntă este foarte vechi şi se pare că are unele "rădăcini" precreştine. El este un simbol al vieţii ce a supravieţuit până în timpurile noastre moderne şi grăbite şi aminteşte de vremurile când oamenii trăiau mai des sentimentul înfrăţirii cu natura.


Imaginea aceasta era jalnică şi cumva revoltătoare - un brăduţ încă verde, împodobit frumos şi vesel zăcea aruncat, trădat parcă, de nuntaşii cărora le slujise drept simbol la nuntă şi care îşi rezolvaseră treburile cu el. M-am gândit că merita şi el mai mult. Avea încă sevă în ramuri, iar hârtia din care erau realizate florile se putea reutiliza. M-am gândit ca măcar pe acestea să le refolosesc.

Zis şi făcut, cu grijă şi răbdare, m-am apucat să desfac încâlceala de flori şi panglici. Eu am mai lucrat cu ornamente şi pot spune că am ceva experienţă, aşa că nu a fost deloc greu. Am desfăcut florile cu atenţie la urechelniţele care mişunau pe ele - este foarte neplăcut să nimereşti cu degetele în cleştii lor - şi am făcut hârtia rulou. În felul acesta hârtia se poate păstra şi transporta mai uşor pentru că ocupă mai puţin spaţiu.

Flori de hârtie creponată reciclate de la un brad de nuntă

În timp ce făceam toate acestea, mă gândeam la cei care ar putea avea ceva împotrivă - pentru că românul este bun de Gică contra. Mă gândeam la tipurile de atitudini posibile şi la argumentele necesare pentru a le combate.

 ***
  • Atitudinea snobului - "Vai ce ruşinos! Să culegi din gunoaie! Nici nu concep!" 
  • Argument - "De fapt se numeşte reciclare şi reutilizare a deşeurilor. Iar aruncarea la gunoi o fi vreun semn de nobleţe te pomeneşti! Păi ne-am cam înecat în atâta nobleţe. Dă planeta pe dinafară!"
***
  • Atitudinea superstiţiosului - "Cum să foloseşti bradul de nuntă?! Dacă o fi ceva necurat cu el?"
  • Argument - "Pentru Dumnezeu! E doar un brad cu hârtii! Şi a stat la o slujbă în biserică. Ce "energii negative" ar putea să aibă?!!"
***
  • Atitudinea nehotărâtului - "Păi şi ce ai putea să faci cu hârtia asta?"
  • Argument - "Destul de multe. Spre exemplu, panglicile sunt bune de Crăciun şi la aniversări iar din hârtia mai lată poţi să faci flori pentru sorcovă la Anul Nou. De asemenea, cu hârtia creponată poţi îmbrăca diverse suprafeţe, cum ar fi vasele de flori pe care să le improvizezi din căldăruşele de plastic rămase de la smântână şi iaurt."
***
Cât priveşte bradul, acesta în tradiţia originală, păstrat încă în unele sate - el era luat acasă unde urmau alte ritualuri. Acum, lumea grăbită de la oraş preferă să-l arunce. Bradul este pe drept cuvânt simbolul vieţii. De aceea ar fi mai ecologic şi chiar mai romantic, dacă vreţi, ca mirii să planteze şi să împodobească împreună un brad, nu să contribuie indirect la tăierea lui...


miercuri, 9 mai 2012

Coafură simplă cu flori de salcâm

Au înflorit salcâmii! Să le înălţăm o odă prinzîndu-ne flori de salcâm în păr! Spre exemplu, cum am procedat eu în imaginile de mai jos. Este o coafură simplă, pe care oricine şi-o poate face fără prea mare ajutor. Fireşte, rezultatul, nu durează foarte mult, dar asta nu-i ştirbeşte din frumuseţe. 

M-am inspirat din filmele indiene unde femeile poartă flori de iasomie în păr. Iasomia nu creşte în România, dar în cazul acesta, salcâmul este înlocuitorul perfect. 




joi, 3 mai 2012

Un căţel bagă spaima în găini

Cine are răbdare şi plăcere să urmărească animalele poate găsi deseori motive să se minuneze, să se înduioşeze, să cadă pe gânduri, ori să râdă cu poftă.

Frântura de viaţă animală surprinsă în videoclipul de mai jos intră chiar în această ultimă categorie, descreţitoare de frunţi.

Acestea find zise, să facem cunoştinţă cu Diana, o căţeluşă pe pe plaiuri olteneşti care şi-a propus să fie... antrenor de jogging la găini! O fi auzit ea că ouăle eco trebuie să provină de la găini nestresate, care îşi menţin condiţia fizică şi au la dispoziţie un spaţiu mai întins.

E drept, după cum se poate lesne vedea din video, tovarăşele cu pene ale Dianei au toată curtea la dispoziţie, însă în privinţa faptului că nu ar fi stresate... asta nu se mai poate garanta!

 

Videoclipul este creaţie proprie. Cer scuze pentru calitatea lui slăbuţă. A fost filmat cu un aparat foto iar animalele m-au luat mereu prin surprindere, s-au manifestat liber, nimic nu este regizat. De aceea imaginea este tremurată, pixelată, iar "protagoniştii" apar şi dispar din cadru după cum îi mână voia... ori frica. 

duminică, 15 aprilie 2012

Coşuleţul cu ouă şi urări de Paşte...

În această perioadă a Paştilor le dedic o frumoasă felicitare tuturor prietenilor naturii - care au curiozitatea de a citi acest blog - dar şi prietenilor personali - care îmi fac bucuria de a poposi din când în când pe aici. Aceasta este o felicitare vizuală care, prin colorit şi simbolistică, sper să bucure ochiul şi să lumineze sufletul.

N-am să ascund faptul că mă bucur ca un copil pentru că am realizat această fotografie şi că prin intermediul acestei imagini vreau să transmit un mesaj.

Printre altele, vreau să arăt cât de frumoase (şi sănătoase!) pot fi ouăle vopsite natural, cu plante, fără a folosi deloc vopseaua chimică.

Vreau să arăt că se pot face aranjamente interesante folosind doar câteva ouă vopsite, o floare, un coşuleţ nou, cumpărat din piaţă, un şerveţel vechi lucrat pe etamină şi alte câteva obiecte mici dar cu o puternică valoare simbolică şi sentimentală, pe care le poţi găsi prin casă.

Şi vreau să sper că măcar acum, de Paşte, vom simţi că noul şi vechiul pot coexista şi că domenii pe care unii oameni tind să le perceapă ca fiind dezbinate, străine unele de altele, în realitate sunt convergente şi se sprijină reciproc...





marți, 10 aprilie 2012

Feţele urâte ale primăverii...

Dacă în postarea anterioară am văzut partea luminoasă a realităţii înconjurătoare, în acesta facem cunoştinţă cu "inteligenţa" lui Homo Sapiens... Nu insist prea mult asupra acestui lucru. Şi de data aceasta, las imaginile să vorbească.

Iată cum arată feţele primăverii din parcurile şi străzile noastre.


Primăvara de plastic...
Foto 1 - Primăvara de plastic...

Primăvara de sticlă...
Foto 2 - Primăvara de sticlă...

Primăvara de hârtie...
Foto 3 - Primăvara de hârtie...

Apa batjocorită.
Foto 4 - Apa batjocorită.

Parc cu "autoservire"
Foto 5 - Parc cu "autoservire".

Un "deştept" a pus paharele de plastic în pom!
Foto 6 - Un "deştept" a pus paharele de plastic în pom!

...În condiţiile în care coşul de gunoi era la nici doi metri distanţă!
Foto 7 - ...În condiţiile în care coşul de gunoi era la nici doi metri distanţă!

Poftă bună!
Foto 8 - Poftă bună!

"Cumpăr aur"... că educaţie am destulă!
Foto 9 - "Cumpăr aur"... că educaţie am destulă!

luni, 9 aprilie 2012

Pledoarie vizuală pentru plimbările prin parc...

În ciuda capriciilor meteorologice, primăvara şi-a intrat de mult în drepturi. Soarele surâde printre ramuri, vărfurile copacilor sunt învăluite de trilurile păsărilor iar seva se strecoară pe sub scoarţă în chip nevăzut.

Să ieşim, deci, în parc sau la pădure pentru a ne reîncărca sufleteşte şi a citi poveştile ce ne ies în cale...

Abia văzute valuri susurând între maluri...
Foto 1 - Abia văzute valuri susurând în maluri...

Un copac frânt de furtuna de anul trecut
Foto 2 - Un copac (în)frânt de furtuna de anul trecut.

Acelaşi copac, aceeaşi furtună...
Foto 3 - Acelaşi copac, aceeaşi furtună...

Deşteptarea de primăvară.
Foto 4 - Deşteptarea de primăvară.

Calea vieţii te aşteaptă, te îmbie...
Foto 5 - Calea vieţii te aşteaptă, te îmbie...

Voinicii prefăcuţi în arbori...
Foto 6 - Voinicii prefăcuţi în arbori...

O fi fermecat el oare?
Foto 7 - O fi fermecat el, oare?

A fost odată un copac...
Foto 8 - A fost odată un copac...

Cicatrici lăsate de futună.
Foto 9 - Cicatrici lăsate de furtună.

Duo...
Foto 10 - Duo...

Copaci alergând spre locul de întâlnire...
Foto 11 - Copaci alergând spre locul de întâlnire...

Gândurile cuminţi ale apei...
Foto 12 - Gândurile cuminţi ale apei...

Un copac rănit îmbrăţişând soarele...
Foto 13 - Un copac rănit îmbrăţişând soarele...


Soarele oglindindu-se în copaci...
Foto 14  - Soarele oglindindu-se în copaci...

Foişor
Foto 15 - Foişor

Cearta dintre fraţi...
Foto 16 - Cearta dintre fraţi...

Copacul cu "guriţă de iepuraş din desene".
Foto 17 - Copacul cu "guriţă de iepuraş din desene".

Cuibul din ceruri...
Foto 18 - Cuibul din ceruri...

Maiestuozitate...
Foto 19 - Maiestuozitate...

Fântâna tinereţii...
Foto 20 - Fântâna tinereţii...

Fotografiile au fost făcute în "Parcul Constantin Poroineanu" din Caracal, judeţul Olt în data de 19 martie 2012.


duminică, 8 aprilie 2012

Urare de Florii

Vaza cu flori de Florii


La mulţi ani tuturor celor ce poartă nume... vegetale!

Reînflorire...

Camp cu flori de untisor - imagine din parcul din Caracal
În mod inevitabil, soarta unui blog o urmează cumva pe cea a persoanelor care-i semnează rândurile. Şi cum în majoritatea cazurilor, în spatele unui blog se află un singur autor, este lesne de înţeles că toate suişurile şi coborâşurile din viaţa "offline" a acestuia se resimt şi în existenţa online.

Blogul Activistul Verde nu face excepţie. Fiind un "one man blog" el a avut zile mai bune şi mai rele, zile de postări intense şi perioade de muţenie totală.

De altfel, vizitatorii mai vechi ai blogului au observat că au fost mai multe încercări de resuscitare a acestuia, neurmate, din păcate, de articolele promise. Lipsa unei conexiuni sigure şi permanente la net, PC-ul slab, problemele personale, toate acestea au fost un obstacol mult prea copleşitor pentru a putea fi învinse uşor.

Din fericire, în această primăvară, odată cu Floriile au înflorit noi speranţe. După o lungă perioadă de frământări, de opintiri şi poticneli, blogul a reînviat sub o înfăţişare, să sperăm, mai bună. Fără a vă plictisi prea mult, o relatare succintă a schimbărilor este necesară pentru a-i lămuri atât pe vechii prieteni ai blogului cât şi pe cei care abia acum îl descoperă.

În primul rând, blogul Activistul Verde şi-a schimbat platforma. Acest lucru a fost necesar pentru că, vechea şi mult iubita platformă weblog.ro a fost năpădită de "gândaci virtuali" foarte supărători, peste care - culmea ironiei! - se strâng o puzderie de reclame de tot felul. Cum activitatea de blogăr acolo a devenit practic imposibilă, cu tot regretul, mutarea blogului de pe weblog.ro (bazată pe wordpress), pe cea de blogspot.com a devenit imperios necesară. Povestea, plină de peripeţii a acestei mutări, va fi probabil subiectul unei postări viitoare.

În al doilea rând, blogul îşi va îmbogăţi conţinutul cu materiale originale. Nu voi insista prea mult asupra acestei afirmaţii - blogul va "vorbi" de la sine. Spun numai că voi publica unele materiale pe care plănuiesc de multă vreme să le dau pe apa internetului. Unele vor fi postate în zilele următoare, iar altele, vor mai avea de aşteptat până le va veni vremea.

În ceea ce priveşte mesajul blogului, acesta se va nuanţa. După cum se vede, el este unul ecologist. Ecologia însă, fiind o disciplină ştiinţifică, era inevitabil ca aceasta să-i împrumute blogului ceva din stilul ei obiectiv şi impersonal de a vedea lucrurile. Dar ecologia este şi un adevărat modus vivendi, ba chiar unul foarte fermecător şi plin de încercări. De aceea, pe alocuri, voi lăsa tonul impersonal la o parte şi îi voi permite blogului să respire "la subiectiv" pentru că numai experinţele personale sunt cu adevărat cele care conving şi îmbogăţesc atât pe cel care le trăieşte cât şi pe cei cărora le sunt împărtăşite.

 Sunt conştientă de faptul că limba română folosită în postările anterioare "scârţâie" pe alocuri, şi voi încerca să remediez problema acolo unde e mare nevoie. În primul rând, postările făcute de pe un PC foarte lent, cu o conexiune capricioasă, ori cele aruncate "din fugă", de la o sală de net sau de la computerul câte unui prieten, fără a avea răgazul necesar reflectării şi corectării, şi-au lăsat "amprenta" în ultimele texte.

Pe de altă parte, mărturisesc că atunci când - după o foarte lungă perioadă - am recitit postările mai vechi, m-am îngrozit de cât de anglicizată era limba română pe care am folosit-o. Din fericire, lunga mea absenţă de pe internet, deşi chinuitoare pentru internaut, a fost benefică pentru blogăr, pentru că m-a forţat să mă reîntorc la cărţile mai vechi din biblioteca proprie, şi anume cărţile scrise şi traduse înainte de '89, pe vremea când limba română nu era încă maltratată.

În mare, cam asta ar fi de spus deocamdată. Restul, se va adăuga pe parcurs. Le mulţumesc tuturor pentru îngăduinţă...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comentarii pe Facebook