În mod inevitabil, soarta unui blog o urmează cumva pe cea a persoanelor care-i semnează rândurile. Şi cum în majoritatea cazurilor, în spatele unui blog se află un singur autor, este lesne de înţeles că toate suişurile şi coborâşurile din viaţa "offline" a acestuia se resimt şi în existenţa online.
Blogul Activistul Verde nu face excepţie. Fiind un "one man blog" el a avut zile mai bune şi mai rele, zile de postări intense şi perioade de muţenie totală.
De altfel, vizitatorii mai vechi ai blogului au observat că au fost mai multe încercări de resuscitare a acestuia, neurmate, din păcate, de articolele promise. Lipsa unei conexiuni sigure şi permanente la net, PC-ul slab, problemele personale, toate acestea au fost un obstacol mult prea copleşitor pentru a putea fi învinse uşor.
Din fericire, în această primăvară, odată cu Floriile au înflorit noi speranţe. După o lungă perioadă de frământări, de opintiri şi poticneli, blogul a reînviat sub o înfăţişare, să sperăm, mai bună. Fără a vă plictisi prea mult, o relatare succintă a schimbărilor este necesară pentru a-i lămuri atât pe vechii prieteni ai blogului cât şi pe cei care abia acum îl descoperă.
În primul rând, blogul Activistul Verde şi-a schimbat platforma. Acest lucru a fost necesar pentru că, vechea şi mult iubita platformă weblog.ro a fost năpădită de "gândaci virtuali" foarte supărători, peste care - culmea ironiei! - se strâng o puzderie de reclame de tot felul. Cum activitatea de blogăr acolo a devenit practic imposibilă, cu tot regretul, mutarea blogului de pe weblog.ro (bazată pe wordpress), pe cea de blogspot.com a devenit imperios necesară. Povestea, plină de peripeţii a acestei mutări, va fi probabil subiectul unei postări viitoare.
În al doilea rând, blogul îşi va îmbogăţi conţinutul cu materiale originale. Nu voi insista prea mult asupra acestei afirmaţii - blogul va "vorbi" de la sine. Spun numai că voi publica unele materiale pe care plănuiesc de multă vreme să le dau pe apa internetului. Unele vor fi postate în zilele următoare, iar altele, vor mai avea de aşteptat până le va veni vremea.
În ceea ce priveşte mesajul blogului, acesta se va nuanţa. După cum se vede, el este unul ecologist. Ecologia însă, fiind o disciplină ştiinţifică, era inevitabil ca aceasta să-i împrumute blogului ceva din stilul ei obiectiv şi impersonal de a vedea lucrurile. Dar ecologia este şi un adevărat
modus vivendi, ba chiar unul foarte fermecător şi plin de încercări. De aceea, pe alocuri, voi lăsa tonul impersonal la o parte şi îi voi permite blogului să respire "la subiectiv" pentru că numai experinţele personale sunt cu adevărat cele care conving şi îmbogăţesc atât pe cel care le trăieşte cât şi pe cei cărora le sunt împărtăşite.
Sunt conştientă de faptul că limba română folosită în postările anterioare "scârţâie" pe alocuri, şi voi încerca să remediez problema acolo unde e mare nevoie. În primul rând, postările făcute de pe un PC foarte lent, cu o conexiune capricioasă,
ori cele aruncate "din fugă", de la o sală de net sau de la computerul câte
unui prieten, fără a avea răgazul necesar reflectării şi corectării,
şi-au lăsat "amprenta" în ultimele texte.
Pe de altă parte, mărturisesc că atunci când - după o foarte lungă perioadă - am recitit postările mai vechi, m-am îngrozit de cât de anglicizată era limba română pe care am folosit-o. Din fericire, lunga mea absenţă de pe internet, deşi chinuitoare pentru internaut, a fost benefică pentru blogăr, pentru că m-a forţat să mă reîntorc la cărţile mai vechi din biblioteca proprie, şi anume cărţile scrise şi traduse înainte de '89, pe vremea când limba română nu era încă maltratată.
În mare, cam asta ar fi de spus deocamdată. Restul, se va adăuga pe parcurs. Le mulţumesc tuturor pentru îngăduinţă...
