...Deşi termenul ca atare a apărut mult mai târziu, totuşi, noţiunea de "agricultură ecologică" si-a făcut loc în minţile intelectualilor români încă de la începutul secolului XX, sau chiar de la finele secolului XIX.
Iată mai jos un extras din conferinţa ţinută de principele Ferdinand la Societatea "Progresul Silvic", Bucureşti, martie 1905.
 | |
| Regele Ferdinand I, România |
"O agricultură prosperă fără proporţie îndestulătoare de păduri nu este cu putinţă, şi aşa fiind, cel care pune toporul la tulpina unui arbore nu trebuie să uite că el pregăteşte sicriul agriculturii."
"Înfrăţirea" terenurilor agricole cu cele împădurite reprezintă una din caracteristile agriculturii ecologice. Aceasta vine în contradicţie cu agricultura extensiva actuală ce se bazează în special pe defrişarea a pădurilor ducând în final la un rezultat invers celui scontat: sărăcirea producţiei agricole. Plus "bonusuri" ca: sărăcirea terenului, deşertificare, alunecări de teren, etc.
Mi se pare că, dacă pentru filozofi şi poate chiar pentru unii teologi lăcomia şi prostia sunt simple noţiuni abstracte, numai bune de trecut pe lista păcatelor capitale, ori de analizat seara la un pahar de vorbă, pentru ecologisti în schimb, acestea reprezintă realităţi palpabile...
Adevarat... suprafetele agricole marginite de fasii verzi necultivate necesita mai putine insecticide... din cauza prezentei animalelor insectivore (insecte, pasari), care functioneaza ca un "insecticid natural".
RăspundețiȘtergereCred ca printul Ferdinand, la vremea aceea, se referea la o problema grava atunci, defrisarile necontrolate pe seama carora s-a dezvolatat agricultura si economia romaneasca in sec al XIX-lea - cand au fost taiate cam jumatate din padurile din Romania.
RăspundețiȘtergereMie imi place mult padurea - chiar si la campie - iar la munte si deal mi se pare chiar o crima sa defrisezi - dar e greu de imaginat cum am putea hrani populatia de azi, chiar printr-o agricultura ecologica, daca Europa ar arata ca acum 10 000 de ani: o mare padure intinsa din Britania pana spre stepele din Rusia. Pe vremea aceea teritoriul de azi al Angliei de exemplu era impadurit aproape 100% - astazi e aproape zero, padurile au fost taiate in majoritate inca dinainte de venirea romanilor, pentru a sustine o populatie de vreo 2 milioane. In perioada medievala deja se foloseau mai mult carbuni pentru foc, lemnele fiind greu de gasit. E greu de afirmat totusi ca a avut loc o catastrofa ecologica - fara indoiala mediul inconjurator s-a schimbat radical, prin interventia omului - dar schimbari asemanatoare se petrecusera in mod natural in Europa inainte de asta - stepa a luat locul padurii si invers - schimbari legate direct de temperatura medie si mai ales de precipitatii: in perioadele uscate predomina stepa padurile se retrag spre deal si munte (unde oricum ploua mai mult), padurile revin in perioadele umede (stepa se retrage spre sud, spre est) - fara urmari catatrofale - stepa nu e desert, dimpotriva poate sustine un ecosistem la fel de divers ca si padurea.
Romania nu este nici ea o exceptie - la noi padurea era inca 80% la inceputul evului mediu si chiar inca 60% la 1800 - ne-am dezvoltat mai tarziu. Cred ca important e ca prin actiunile noastra sa nu fortam echilibrul natural dintre padure, stepa (care acum e teren agricol) si restul mediului, sa pastram toate aceste componente - cu sigurata exista un echilibru care e benefic fiecarei componente in parte si fireste pe termen lung e benefic noua ca civilizatie.
Sper ca nu plictisesc sau sa supar pe nimeni pe aici...Departe de mine a fi antiecologist dar mi se pare uneori ca se aduc prea usor critici si se vorbeste de dezastre la tot pasul fara sa se inteleaga suficient problemele in discutie...Oricum cred ca am castiga mai mult prin educarea publicului decat prin mesaje alarmante - mesajul ecologistilor devine astfel mult mai credibil; nu e vorba de chestiunea in discutie aici - sunt doar niste impresii generale in legatura cu dezbaterea pe teme ecologice din societate - toata nebunia asta cu incalzirea globala si restul...