Ecologică
de Marin Sorescu
Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzeşte să ucidă,
Ce domesticeşte fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
Şi pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.
Pipaie în infinit
Cu buricu-i de cuţit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.
Început, sfârşit de drum,
Trece-nfăşurat în fum
Prim al minţii, rob al gurii,
Aberaţie-a naturii...
Ţipă pasăre şi pom:
Doamne, scapă-ne de om!
Ce-mblânzeşte să ucidă,
Ce domesticeşte fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
Şi pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.
Pipaie în infinit
Cu buricu-i de cuţit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.
Început, sfârşit de drum,
Trece-nfăşurat în fum
Prim al minţii, rob al gurii,
Aberaţie-a naturii...
Ţipă pasăre şi pom:
Doamne, scapă-ne de om!
Doamne, cat e de sugestiva! Nu stiam ca Sorescu a scris si asemenea poezii!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentatriu. M-ai facut curioasa. Voi citi pe indelete deindata ce voi avea un pic de ragaz. Multumesc din nou.
RăspundețiȘtergere//Ţipă pasăre şi pom:
RăspundețiȘtergereDoamne, scapă-ne de om!//
E tare de tot, ba chiar ar mai putea servi si drept motto pentru TEORIA REGLARII BIOTICE.
(detalii in Blogul meu desigur...) ;)